Istoria cafelei

Arborele de cafea are origini antice. Acesta a crescut spontan în Egipt, Abisinia şi pe dealurile din Yemen dar alte surse susțin că ar fi apărut prima dată în Turcia datorită etimologiei cuvântului „cafea”, respectiv "kavhè" în turcă și "qahwa" în limba arabă, în traducere însemnând  "stimulent şi vigoare."

Boabele de cafea au fost folosite inițial în scopuri medicale în zona asiatică. Răspândirea "băuturii negre" ca tonic digestiv a fost lentă, întâmpinând foarte multe obstacole din partea autorităţilor religioase, care considerau emoțiile provocate de „băutura neagră„ drept contradictorii dogmelor din acele vremuri. În ciuda încercărilor de a opri răspândirea acesteia, cafeaua a continuat să fie băută în secret de oameni până în secolul al XVI-lea, când au început să apară primele cafenele publice. Se spune că prima cafenea ar fi fost deschisă în Constantinopol, iar oamenii și-au făcut treptat un obicei de a merge să asculte muzică și să privească diverse jocuri populare la acea vreme în timp ce degustau savurau o „băutură neagră”. De atunci popularitatea cafelei a crescut considerabil, ceea ce a dus la începuturile comercializării cafelei ca și aliment.

Sosirea cafelei  în Europa datează din a doua jumătate a secolului  XVII când, după expulzarea turcilor din Austria au fost găsite pe câmp mai mulți saci plini de boabe nemaivăzute, cu utilizare necunoscută. Kolschitzky, un polonez care trăise în Turcia a obţinut un număr mare de saci cu boabe „misterioase” pe care  le-a dus în Viena, unde a deschis un magazin de cafea. La început,  clienţii nu au apreciat prea mult băutura din cauza gustului amar, motiv pentru care Kolschitzky a schimbat băutura adăugând lapte și miere, creând astfel prima „cafea europeană” cunoscută mai întâi sub numele de „sticla albastră”.

Totodată, trebuie să recunoaștem și meritul lui Prospero Alpino, un fizician și botanist din Padova, Italia, care a adus cu el câțiva saci de boabe de cafea din călătoriile sale în Europa, unde cafeaua era denumită „vin arăbesc” datorită puterilor sale stimulatoare. La început, cafeaua era foarte scumpă în și se găsea doar în farmacii, până la apariția bruscă a cafenelelor care forțat scăderea prețurilor până la un nivel rezonabil pe care aproape oricine și-l permitea.

Se spune că în România obiceiul de a bea cafea datează din timpul stăpânirii turcești asupra Țărilor Române, prima cafenea din Bucuresti fiind deschisă în secolul al XVII-lea de un fost ienicer din garda palatului împărătesc la Constantinopol, Kara Hamie. Există dovezi cum că ar fi existat o cafenea pe Podul Beilicului (Calea Șerban Vodă), frecventată de toate delegațiile oficiale turceșt. Aceasta nu era niciodată închisă, nici măcar pe timp de ciumă, pentru a nu-i supăra pe oaspeții care poposeau aici. Se presupune că până și băile publice din București din acele vremuri ar fi avut camera special amenajate pentru servirea cafelei.

Cel mai mare succes a fost înregistrat de cafeneaua polonezului Fiakolwski, care îi purta numele. Aceasta se afla pe strada Câmpineanu, în apropierea Teatrului Național și avea toate calitățile pentru a determina pe oricine să petreacă ore întregi în grădina frumos amenajată, ascultând muzica lăutarilor, citind cele mai noi ziare și reviste franceze sau germane de la acea vreme. Fiecare client putea alege din cele trei saloane special amenajate pentru consumatorii de cafea, ceai sau ciocolată unde se delecta cu produse și momente speciale.

 
  • Cavalier
  • Illy
  • Bristot
  • Musetti
  • Shamila
  • Dammann
  • Aliberti
  • Monbana
  • English Tea Shop
  • Daliano
  • Lotus
  • Malongo
  • Bradley's
  • Ronnefeldt